„M-am saturat de denigrarile orasenilor cum ca la tara la noi sunt multi betivi, ca Romania e pe locul 5 in lume la băutură din cauza mediului rural… si din astea. Asa ca v-am scris sa va povestesc:
O zi obisnuită la mine in sat.
Dimineata, pe la 6, ma trezeste aroma inconfundabila care vine din camera unchiului meu. E ca intr-o reclamă la cafea.
Doar ca nu e cu cafea. Ci cu tuică.
Mirosul de pufoaică proaspătă imi umple narile si creierul.
Vomit de placere si ies să imi caut bunicul.
Lipseste de doua zile, nimeni nu stie unde a plecat.
Dar nu ne ingrijorăm. Odata a lipsit o saptamnă si l-am gasit citind langa butoiul cu must. „Buna ziua, bunicule!” Doarme in pragul usii, invelit cu un ziar. Semn ca bunica nu l-a mai lasat in casă dupa ce a venit noaptea de la bibliotecă. Atat de mult citeste! Si noi nici n-avem bibliotecă in sat.
Il las să doarmă si il invelesc cu pagina de sport. Intotdeauna i-a placut sportul.
Bunicul meu este senzational, un mare boxeor! Iata aici un meci celebru de-al sau, din arhiva, cand a iesit vicecampion pe comună!
Vedeti ce eschivă are? Si ce upercut? El e in stanga. Ala din dreapta e un betiv nenorocit! (mai sunt si pramatii)
Frumoasa mea bunica l-a cunoscut la carciumă, in 1948. Povestea lor este senzationala, unică. O poveste de dragoste cum numai la tară poti intalni. Pe scurt: El a comandat rachiu de prune, ea rachiu de mere…De atunci sunt impreuna si au 7 copii.
Bunica…Ce mult o iubesc! Imi amintesc cum m-a crescut, cum mi-a pus primul pahar de palincă de prune in mana. Aveam 5 ani pe atunci si inca nu stiam sa citesc, dar imi plăceau mult prunele lichide! Eram precoce, in pana mea, nu ca prostii astia mici de azi!
Amintiri…
Bunica se intelege cu toata lumea, e prietenă cu toti, e ca o sfătuitoare in sat! Osho ăla e mic copil!
Uite acilea cum dialogheaza cu o vecina, tanti Leana. Sunt prietene de o viată!
Ce schimb de idei! Ce frumusete de dialog! De, atatia ani de prietenie…
Vedeti? La noi in Romania nu sunt betivi la tară, e o idee preconcepută.
Aici nimeni nu te barfeste pe la spate, aici totul ti se arunca drept in fată! E mult mai bine asa!
Plec, ma duc sa o duc acasa pe bunica. Aici, noi folosim cele mai ecologice si moderne mijloace de transport. Roaba in loc de metrou.
Vedeti? Zero tevi de esapament, zero poluare!
Vesnicia s-a nascut la sat! Si a murit de la atatea carti citite!”
Stefanel Costel Miron, comuna Satu Nou
(*Articolul se poate prelua numai in limita a 300 de caractere si cu link catre sursa)
