“Mă, tu scrii numai în glumă pe blogul ăla al tău?”, m-a întrebat o colegă.
Am vrut să ii scriu că , în glumă, vorbesc serios, dar m-am simţit puţin prost si apoi am îngăimat un “nu”.
Iar ea mi-a trimis un link, cu o profesoară de la Liceu de Muzică din Cluj.
“Doamna profesoară,
deocamdată va numesc “doamnă”, dar la finalul scrisorii o să zic “vacă”.
Aveţi numai puţin răbdare.
Am ascultat cum va educaţi dumneavoastră copiii de clasa întâi.
Mai întâi pulsul mi-a crescut brusc, o venă de la gât mi s-a zbătut puternic şi m-a luat ameţeala.
Apoi, după ce m-am liniştit puţin, am încercat să ascult din nou sunetele dumneavoastră de gaiţă isterică şi să vă scriu aceste rânduri.
În primul rând: ţipaţi la un copil de 7 ani şi îi spuneţi cu mândrie:
“Nu eşti normal la cap! Du-te naibi în pregătitoare! Vino dracului la catedră să te păzesc că pe un copil mic, vino!
Soarele cui l-o făcut de copil! Jumătate de creier! “
Îmi pun un pahar de suc şi iau o pastilă de tensiune, ca să pot continua.
Copilul acela este perfect normal la cap. Normal că nu ştie lucruri, de aceea a venit la şcoală: CĂ SĂ ÎNVEŢE!
Se presupune că, la şcoală, o persoană sensibilă şi rabdoare care iubeşte copiii îi preda lucruri noi. Îi dezvoltă setea de cunoaştere.
Aţi citit?
“O persoană sensibilă şi răbdătoare”. Nu o descreierată guturală!
În caz că nu aţi înţeles aluzia, foarte probabil având în vedere IQ-ul pe care se pare că îl posedaţi, aceea sunteţi dumneavoastră.
Nici acum nu aţi înţeles? Ok: sunteţi o descreierată!
Mă iertaţi pentru exprimarea alambicată, nu am am jignit pe nimeni în scris niciodată.
Pentru a citi tot articolul click aici.