Ma uit de minute bune la aceasta fotografie si nu imi dau seama ce simt mai intai:
Bucurie?
Pentru ca, iata, cei doi au scapat!
Se saruta, se imbratiseaza!
Furie?
Pentru ca oamenii din jur sunt impasibili.
Pana si cei doi care se saruta, desi par umani, cu sentimente, par a nu da doi bani pe suferinta omului.
Dezamagire?
Indiferenta celor de langa barbatul ranit este extrem de enervanta.
As vrea sa fiu in mintea lor, sa inteleg de ce se comporta asa.
Oare cati dintre ei isi dau Check In la aeroport in momentul pozei?
Cati dintre ei sunt efectiv acolo?
Disperare?
Pentru ca aceasta este lumea in care vor trai fetele mele.
O lume fara zambet.
O lume in care nu mai avem puterea sa il ajutam pe cel in suferinta.
O lume in care scapa cine poate.
O lume in care mimam empatia dand SHARE pe facebook si punand steaguri la poza de profil.
Later edit: dupa acest moment, cei doi l-au ajutat pe ranit! Multumesc celui care mi-a trimis poza!
