Irinel Columbeanu pare in sfârșit un om fericit. Are lângă el o femeie care îl acceptă așa cum e el acum: cu toată averea înghesuită într-o traistă de rafie. Adică o pereche de blugi de schimb și câteva tricouri vechi, care încă mai miros vag a Bentley. Bravo lui. Trebuia să rămână sărac mai de mult. Dacă ar fi rămas sărac de la 18 ani, acum era și el o persoană oarecare, dar cu un istoric al fericirii mult mai solid. Domnule Irinel, vă dați seama câți ani de agățat în tramvai ați ratat doar așa, pentru că a avut tata bani?
