De prin 2003-2004 încoace, Puya scoate constant aceeași piesă, la care mai schimbă o rimă, două, să pară că e alta. Dar ideea e mereu aceeași: că înainte, când te mulțumeai cu puțin, viața era frumoasă, iar acum te-ai cam boierit, consecința fiind banalizarea traiului. A reapărut ieri piesa asta, de data asta însă cu un element de noutate un pic mai consistent: Tudor Chirilă. Nici nu știi ce să zici. Ok, boss, am înțeles ideea. Mi-ai mai spus-o de 37 de ori. Când îți mai vine și ție ceva nou? În afara aia cu băgatul, că și pe aia o știm.
Click pe poză pentru marea noutate:
