Măcinat de spiritul revoluționar care pune stăpânire pe mine după ce beau bere pe stomacul gol, m-am luat de administratorul plajei: „Șefu’, ați pus șezlongurile astea până în buza apei. Legea vă obligă să lăsați un pic de loc și pentru noi, sărakii”. Mi-a râs în nas: „Serios? Du-te și reclamă-mă!” Nu m-am dus să îl reclam și nici nu am verificat de unde vine curajul lui, fiind două posibilități: ori are pile la organul de control, ori cuantumul amenzii e stabilit în stil românesc, astfel încât să nu sperie pe nimeni, ba chiar să invite la încălcarea regulii. Dar l-am simțit că e dispus să negocieze. Și nu m-am înșelat. A vrut să-mi lase șezlongul la 25. I-am zis că tot e mult. S-a enervat: „E mult? 25 de lei e o limonadă la noi la bar. Bă, dar tu ești sărak rău. Du-te în Bulgaria, băi!”
