In exclusivitate pentru ADPM, Codrut Keghes, alias Dezbracatu, a vorbit deschis despre celebritate, despre personajul pe care il interpreteaza deja de 12 ani incoace, despre noul sezon al emisiunii “Cronica Carcotasilor”, dar si despre cum este el in afara orelor de filmare…
Stiu ca ai fost intrebat de sute de ori cum te simti in pozitia omului care e strigat pe strada cu numele personajului pe care il interpretezi, Dezbracatu, dar cum e atunci cand se intampla sa nu fii recunoscut? E un sentiment reconfortant ca iti traiesti anonimitatea, ca oricare altul, sau apare frustrarea ca nu esti recunoscut?
E placut sa nu fii recunoscut, dar sunt destul de rare momentele astea, pentru ca si daca cineva nu s-ar uita la mine, ridica automat ochii atunci cand aude vocea. “A, eram sigura!”, zice, asa ca sunt recunoscut si dupa voce…
Te-ai gandit vreodata ca ti s-ar potrivi un rol intr-un film mut, sau in care personajul tau foloseste putine cuvinte, cum face, de exemplu, Rowan Atkinson in Mr. Bean, sau cum facea, pe vremuri, Jacques Tati? Ti-ar placea sa iti pastrezi personajul “Dezbracatu” si intr-un eventual film?
Este o intrebare pusa si de un coleg de al tau, acum cateva zile: “Ai vrea sa se faca un film dupa acest personaj?”. Si banuiesc ca in urmatorii ani ii va veni cuiva ideea, unui regizor, sa puna in imagine acest personaj. Este foarte interesant. E complex. Bineinteles ca m-ar interesa, indiferent ca ar fi film “mut”, film “cu voce”, cu bubuituri, nu conteaza cu ce. Dar sa fie “Dezbracatu”!
De unde a pornit toata nebunia asta cu “Dezbracatu”? De ce el si nu altceva?
“Desfundatu”, cum mi-a zis un copil! “Uite-l, mama, pe Catalin Desfundatu!”! De ce Dezbracatu? Pentru ca l-am vazut pe Catalin Botezatu imbracat, am zis sa fie si “dezbracat”! Si uite ca asa a ramas de 12 ani.
Care sunt reactiile oamenilor, atunci cand te vad pe strada?
Reactiile oamenilor sunt fenomenale. De acolo imi iau eu energia. De la un simplu zambet, pe care eu il “incasez”, dar imediat il intorc si zic “Buna ziua!”, “Sarut mana!”, “Salut!”, pana la, nu stiu, poze, autografe, replici cu “Am o poza cu dumneavoastra de acum sase ani, cand eram insarcinata!”. E un sentiment foarte placut. Sa nu faci absolut nimic in momentul ala, dar sa fii salutat si sa iei energie pozitiva de la toti cei care se uita la tine.
Cu ce vine nou in anul asta “Cronica”, in afara de prezentatori?
Cu metroul! Glumesc, desigur! Eu sper sa spunem ca vine cu Serban si cu Dezbra, iar restul, ma rog, sunt rubrici pe care eu inca nu le stiu. Sa traiti domnu’ Orlando! (trece un coleg) Este colegul meu Orlando. Este “Parintele”, care o sa realizeze o rubricuta, impreuna cu asistentele. O sa-i mai iau cu mine la evenimente. Plus ca o noutate reprezinta ca vor fi editii zilnice, de luni pana joi. Adica materialele vor fi mult mai proaspete.
Avand in vedere ca va fi o emisiune zilnica, nu va e teama ca se va ajunge la o saturatie a publicului?
Pai nu, pentru ca emisiunea nu are cinci ore. Are o ora, cu tot cu publicitate, si asta inseamna ca fiecare telespectator isi ia doza de “carcoteala”, atat cat ii trebuie. Antidotul, da!
Ce parere ai despre televiziunea din Romania?
La ora actuala este o piata destul de ciudata, pentru ca se cauta doar, stii cum e, imbracatul ala “sexy”, prostia, rautatea. Ma uitam la reporteri, si au o bucurie in momentul in care povestesc de undeva: “Dom’le, au murit toti! Nu a scapat nici unul!”, “Apa a intrat toata in casa!”. Adica, au o satisfactie in momentul in care prezinta stiri rele, sperand ca omul are nevoie doar de asa ceva. Nu, nu e asa! Am vazut de curand un material pe Facebook cu un baiat, singurul roman, un pusti de 17-18 ani, care a aplicat la NASA. Era cel mai tare in Astrofizica si avea nevoie de niste bani pentru a pleca. Tatal lui umbla pe la diverse institutii, dar primea diverse refuzuri. Ce e aia Astrofizica, Astronomie? Daca era una cu sanii cat casa, probabil ca imediat se gasea un “domn de bine” care s-o si intretina acolo. Faptul ca venim noi, cred ca este un lucru pozitiv, in piata asta asta unde vezi numai mizerie, la modul cel mai serios.
Am citit pe internet, nu stiu daca e adevarat, ca tu ai fi, in realitate, un mare timid…
Acum vorbesti cu Dezbracatu, sau cu Codrut Keghes? Ca daca e Codrut, ala incepe sa se balbaie!
Da, cu Codrut: cum s-a simtit el prima oara in fata camerei de luat vederi si in compania atator fete frumoase?
Primul contact a fost destul de tarziu pentru mine. Acum vreo cinsprezece ani! Codrut este un tip poate nu chiar timid, dar e linistit, in comparatie cu Dezbracatu. Are niste lucruri serioase in cap. Dar cand vrea sa scape si sa se duca undeva sa se simta bine, se duce cu Dezbracatu. Si Dezbracatu il ia si il plimba pe unde vrea el.
Dar totusi ce faci concret ca sa scapi de trac?
Nu stiu, nu ma intreba! Unii beau o bere sau beau un coniac, ca sa nu mai aiba emotii. Eu nu am nici un fel de artificiu sau viciu ca sa-mi regasesc umorul. Pur si simplu asa sunt eu construit. E un fenomen, e o “boala”, e o problema, nu stiu. Eu ma simt bine. Si tuturor celor carora le impartasesc experienta mea si talentul meu, fac bine. Ma pot considera norocos.
Se intampla sa fii Dezbracatu si in afara orelor de filmari?
Asta e o intrebare pe care trebuie sa o pui colegilor mei!
Daca ai avea posibilitatea sa te intorci in perioada copilariei si ai putea, tu, cel de azi, sa-ti dai un sfat, care ar fi?
Pune mana si strange bani! Asta este sfatul pe care mi l-as fi dat mie insumi, pentru ca imi dau seama ca ar fi trebuit sa fiu mai cumpatat.
