Eram mic și mă trimitea mama cu cartela la pâine. Într-o zi am pierdut-o. Pe ea scria clar: „Pierderea anulează dreptul de a ridica pîinea”. Nu știam cum să mă întorc acasă fără ea, îmi era rușine de mama. Am căutat-o câteva ore pe lângă magazin. Într-un final fericit am găsit-o. Tot fericit am.ajins acasă. Mama mă aștepta nefericită. Credea că am pățit ceva. Că m-au răpit. Pentru organe sau pentru ce era pe atunci, nu știu. M-a certat că de ce am închis telefonul… Asta e pentru generațiile mai noi, care cred că aveam nu doar pâine, ci și telefoane. Aveam doar două pâini la patru persoane și doar amintirea asta mă mai convinge să merg la vot.
