Cruzime de moment sau practică „pedagogică” românească?

Ce poti spune despre animalele de la Centrul pentru Copii cu Nevoi Speciale  „Domniţa Bălaşa”, care leaga niste copii cu funii, apoi ii lasa in soare o zi intreaga, in loc sa ii ingrijeasca?

Cam acelasi lucru pe care il poti spune despre cretinele care au legat un copil de pat, timp de doua zile. Se întâmpla la Bacau, in 2014. Dupa o vreme, mama copilului a declarat ca ea le-a cerut asta asistentelor!!!!

Imi amintesc de un documentar din 1990, care m-a facut sa nu mai fiu om multa vreme:

Sa va mai zic de educatia profesoarei de la Cluj? O nebuna care urla la elevi si pe care parintii copiilor abuzati au scapat-o de destituire? (Protestul unui părinte -sau profesoara isterică din Cluj).
Incerc sa spun ca: nu suntem o natie de oameni care ne educam copiii legandu-i, urland la ei si umilindu-i. Dar..sunt multi asa. Copiii inca mai iau bataie de la unii parinti sau de la profesori. Se intampla in Romania, in fiecare zi.
Iar, multe orfelinate aceasta e o PRACTICA.
In foarte multe locuri se intampla asa. Din Epoca de Aur si pina acum, Orfelinatele si Centrele de Ajutor care tin de Stat nu au progresat aproape deloc. Tinerii voluntari  din Organizatiile Non-Guvernamentale, al caror efort este admirabil, sunt prea putini ca sa poata schimba ceva.
Din cand in cand, vedem imagini ca acestea si devenim furiosi. Fiecare refuleaza in felul lui: unul scrie un articol absolut steril si inutil (ca mine), altul initiaza o petitie online, altul doar injură…
Adevarul e ca exista institutii care ar trebui sa impiedice mizeriile astea. Institutii, oameni care ar trebui sa ia masuri. Asta e doar faza de „pedepsire”. Scoti doi tampiti <click aici pentru restul articolului>