„Bună ziua, maică. Sunt doamna Istocea din Bucuresti.
Azi am intrat cu nepotelul meu, Georgel, in Piata Progresul. E ziua lui si am vrut să ii cumpăr niste jucărele.
I-am făcut prăjituri, un tort. Face 8 anisori si sărbătorim diseară in familie. „Ce vrei să iti cumpăr, puisor?” „Mamaie, vreau bile de cămilă. Vreau bile de cămilă! „
A innebunit nepotul, mă gandesc. I-am zis ca nu inteleg si a inceput sa tipe: „Bile de camila vreau! Mari! Tari! Zemoase!”
Poate e de la prea mult stat la calculator, mă gandesc eu. „Maică, nu vrei un joc de sah sau altceva?” „Vreau sa mestec gume de cămilă, mamaie! „
Am sunat-o repede pe mă-sa: „Nu mai lăsati copilul la televizor, invată numai porcării. A scăpat cumva de s-a uitat singur la Capatos sau la filme deocheate?”
Dar nu. Langa un raft, erau două fete de vreo 18 ani. „Băi, deci mai intai o ling. E bestială! Apoi, o sparg si inghit tot ce e inauntru!” „Fată, deci mi-ai făcut o poftăăăă! Abia astept să umflu balonul!”
Mi-am făcut cruce! Pe vremea mea nu era asa! Aveau ele 18 ani, dar să vorbească asa intr-un magazin, maică????
Apoi, mă uit la raft:
