„Cine vrea o nota mai mare la teza trebuie sa se tarasca in genunchi, pana la catedra”. Asta le-ar fi spus unor elevi de clasa a 10-a un profesor de matematica de la Colegiul de Informatica Tudor Vianu din Capitala. (sursa Pro tv)
Recunosc, am fost umilit in scoala.
Un profesor de Istorie, considera ca daca nu raspundeam corect si nu retineam toate datele bătăliilor, era indreptatit sa ne ceara sa stam la colt.
Odata a fost atat de revoltat pe toata clasa, incat ar fi vrut ne ii trimita pe toti la colt.
Noroc ca nu existau atatea!
Asa ca faceam cu schimbul, cate patru.
Era o metoda de educatie uzuala.
La fiecare ora, cel putin un elev ajungea la coltul din dreapta tablei, cu fata la perete.
Statea asa 45 de minute, uitandu-se la un perete scorojit, iar profesorul il dadea drept exemplu. „Vezi, mă, dacă nu inveti? La colt, ca animalele!”
Nici asta nu intelegeam. Eu cu pisica mea mă jucam si o mangaiam, nu o puneam la colt.
Parintii stiau ce se intampla. Diriginta mea mustacea cand ii spuneam de minunata pedeapsă. Zambea.
Dar nu era nimic amuzant.
M-a facut asta sa invat mai mult la Istorie?
Nu. M-a facut sa il urasc pe profesor si sa nu vreau sa mai deschid manualul un an intreg. Stiam că, oricum, ajungeam la colt.
Nu-mi mai păsa.
Apoi, pentru un an de zile, am avut o profesoara care aplica METODA RIGLA.
Elevul intindea degetele la marginea bancii si ea il lovea cu muchia.
Asta, in Scoala Generala 20 nu era o exceptie. Era o metoda de educatie.
Poate ar trebui sa mentionez iar ca Diriginta, cand i-am spus despre lucrurile astea, zambea? Nu cred.
In fine, intr-o zi, un elev a ajuns acasă cu ceva cam multe vanatăi. Probabil, peste norma de vanatai admisa de parintii săi.
Parintii au acceptat, cu largă majoritate, la o sedinta, ca este normal sa fim loviti in continuare. „Si pe noi ne atingeau cu linia! Scoala e scoala! Fara sa il atingi putin, se invata puturos!”
Putinii părinti care nu considerau că este normal să lovesti copilul la scoală nu au avut ce face.
Plangerea ajungea la Director, care aplica aceleasi metode.
Părintii celor de la Vianu nu depun plangere. Unora le e frică, iar altii gandesc că e normal să se intample asa.
In ultimii 20 de ani nu s-a schimbat nimic.
Si acum ne miram ca un profesor de la Vianu le cere elevilor sa se tarasca in genunchi pana la catedra pentru marirea notei?
Habar nu am daca acest fapt s-a intamplat chiar asa sau nu. Nici nu prea conteaza. Stiu ca astfel de lucruri SE INTAMPLA in scoala romaneasca.
Unii profesori (repet: unii) consideră ca umilirea elevului pentru o mărire de notă este ABSOLUT normală.
O intrebare pentru un profesor care are asemenea mod de predare (repet, nu stiu daca s-a intamplat asa cu profesorul de la Vianu): la ce il va ajuta metoda dumneavoastra?
După scoală, va sta in genunchi la un interviu de angajare, pupandu-i mana celui de la Resurse Umane?
Apoi, o să se tarasca in genunchi in fata sefului pentru o mărire de salariu?
Apoi, deja invătat cu umilinta, elevul acela va sta in genunchi in fata tuturor: in fata primarilor, care ii vor da o sticlă de ulei de alegeri si isi vor bate joc de el?
In fata politicienilor, cărora le va da votul in schimbul unei măriri de 5% a salariului său de bugetar?
Elevul acela sa se tarasca in genunchi in fata tuturor care ii ofera un beneficiu.
Dom’ „profesor”, sunt intrebari retorice. Stiu ca nu veti intelege aceste lucruri, de aceea nu insist.
Dar, draga elev care ai mers in genunchi pentru o marire de notă si voi, toti cei care ati făcut sau aveti de gand să faceti asta: sunteti oameni fani, nu trebuie să vă umilească nimeni.
Nu trebuie să se intample asa!
Nu e vorba de o notă fără importantă, nici pe departe.
E vorba de ce o să faceti de acum in viata voastră, de viitor.
Ce alegeti să fiti?
Victime?”
