Asa ar fi trebuit sa arate scrisoarea de autosuspendare a lui Victor Poanta:
“Rovana, Ecaterina, Liviu, fă Doino,
Acum 20 de ani eram un copil cu cateva tuleie in barba, care cerşea atentie in fata usii partidului. Exact ca acum.
V-am iubit.
Ati fost prima mea dragoste, m-ati primit in randurile voastre si m-ati facut sa ma simt barbat.
Nu stiu cand s-a rupt, dar iubirea noastra nu mai este cum era la inceput.
Ma uit la pozele voastre din perioada cand eram fericiti impreuna si bocesc.
Sunt singur.
Ceva s-a rupt intre noi…Nu imi amintesc cand.
Poate cand cineva dintre voi mi-a sugerat sa plec si s-a uitat gales la Oprea…M-ati inselat cu Oprea cat am fost plecat, inimile mele?
Oare el va fi urmatorul ales? Gandul ca el va atinge locurile din partid pe care le-am atins doar eu ma infioara.
Nu pot sa accept ideea ca alt barbat va fi sarutat de buzele voastre iubitoare.
Sper sa va iubeasca macar pe jumatate din cat v-am iubit eu.
Sunt distrus…
Rovana, uite poza de la congres, de acum 6-7 ani. Aminteste-ti cum stateam