îţi aminteşti ce împiedicat eram când m-am născut?
Habar nu aveam să merg şi atunci copilul tău cel mic m-a ajutat să mă ridic. M-a sprijinit cu mânuţa lui dragalaşă, iar eu am putut sta pe picioarele mele.
Apoi, am zburdat cu el, am alergat pe câmp, am mirosit floricele şi ne-am bucurat împreună de primăvară.
Nu am înţeles atunci de ce el a făcut o gaură în gard şi mi-a zis să fug, cu lacrimi în ochi.
Nu voiam să fug de lângă el.
Am inima plină de fericire când îmi vine în cap amintirea acelei zile.
