Jurnalul unui Superagent ANAF – day 1, confiscarea urzicilor babei

*Acest jurnal de superagent are la baza întâmplări reale, cu oameni reali, dintr-o ţară reală.
Să îi zicem…România.

Ora 8. În baie, acasă la etajul 4.
Visul meu e să fiu James Bond. De când m-am înscris în Agenţia Naţională Antifraudă numai la asta mă gândesc.
Sunt dur, sunt puternic, sunt agent ANAF!
“Da, iubita, ies acum, îngeraş. Nu mai ţipa la mine, te rog!”

Ora 08 35. În faţa sediului ANAF.
Mama lor de parcagii, iar trebuie să îi dau ăstuia 5 lei!
Ce fac?!
Dau şpagă sau îl amendez? Ce ar face James în situaţia mea?
Îi dau şpagă, altfe îmi zgârie maşină. Dar, într-o zi…

Ora 10. Piaţa Obor, tarabe.
Urăsc urzicile, nu le-am putut suporta niciodată.
La prânz bunica îmi dădea mâncare de urzici, iar seara ciorbă de lobodă cu orez. Urăsc şi loboda!
Orezul îmi place.

Ora 10 02. Piaţa Obor, pe trotuar.
Baba asta are urzici contrafăcute! Păi, dacă nici eu nu mă pricep la urzici?!
Are 3 lei în plus în buzunarul stâng şi îi lipseşte o frunză pe o legătură! Pe mine nu mă duce nimeni de nas!
“Aveţi etichetă pe urzici?”
“Nu am, maică!”
“De ce?”
“Nu creşte cu eticheta!”
“AHA! Atât! Agent Mironică face dreptate! ”
Îi confisc toate urzicile, îi frig o amendă de 20 de milioane. Şi închisoare pe 10 ani!
Ba nu, pe 20! Că a zâmbit!

Pentru restul Jurnalului unui Superagent ANAF click aici!