Am avut ocazia, inițiativa și, la urma urmei, necazul de a citi câteva fragmente din ultimele aparitii de pe piața cărților cu biografii și memorii ale șmecherilor vechi și noi. Poveștile ca poveștile, nici ele nu sunt prea interesante, însă scriitura e de absolut toată jena – și îmi cer scuze față de absolut toată jena pentru această remarcă. Cărțile astea sunt cărți doar în sens tehnic, fiindcă au coperți și pagini. Dar faptic nu sunt cărți, sunt doar niste compuneri cu care cu greu s-ar putea ieși victorios din ciclul gimnazial. Nu vom intra în detalii și analize de text, deoarece tot ce s-ar obține de aici ar fi o atmosferă tristă de examen de corijență. Vrem doar să atragem atenția că acest cuvânt, „carte”, a început să aibă conotații ușor negative.