De fapt, de aia nici nu prea se mai câștigă la loto, că am călcat toți în rahații câinilor voștri și norocul s-a fracționat la cote minime, pentru a putea fi distribuit la toată lumea. Chiar aseară am călcat într-un noroc din ăsta. După ce alaltăseară am fost martorul unei depuneri de noroc. L-am rugat pe stăpânul câinelui să culeagă norocul și să îl ducă la coș. Mi-a zis să-l culeg eu dacă mi s-a urât cu norocul. Zic că-l culeg, dar poate mâine, că acum l-am văzut deja. Am o tehnică specială de cules noroc, îl iau pe talpă și uneori nu îmi dau seama decât după ce ajung acasă. Sigur că e enervant să intri în casă cu încălțările pline de noroc de rottweiler, dar e ceva și mai enervant: faptul că stăpânii de creatori de noroc nu sunt amendați. Am înțeles că vrem o țară ca afară. Eu prin țările de afară nu am luat căcat de câine pe talpă. Și nici de om. Da, la noi am luat și din ăsta de om. Recunosc totuși că nu de pe stradă. L-am luat civilizat, din lift.
