Nu că politicienii ar fi mai breji, dar ei vorbesc cu adevărat populației doar o dată la 4 ani. În restul timpului, vorbesc între ei, la emisiuni pe care nu le urmărește nimeni.
În schimb, la emisiunile de cacao se uită aproape tot poporul. Zilnic. Poporul (care se uită zilnic) vede (tot zilnic) diverse cazuri precum cel al gemenilor a căror mamă făcea Live. Și vede vedetele TV, pe care le iubește și respectă, cum se chinuie să stoarcă orice punct de rating cu cazuri din astea. Și înțelege că asta e normalitatea. Și, după ce închide televizorul, exportă această „normalitate” în afara televizorului, pe stradă. Iar de aici, de pe stradă, „normalitatea” ajunge înapoi în televizor, dar la „Știrile se la ora 5”.
